sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Sub plampuma unui vis de noapte, vara.

am gasit-o in pomul din gradina
se suise de frica unui dihor
si statea acolo asa cum iesise din albie
in tatele goale si cu parul ud
desi statuse cocotata aproape un majorat si jumatate
doua zile si sase ore
i-am intins o mana si a luat-o
apoi am tras-o si mi-a cazut pe umeri
ca un cleste
ii simteam impunsatura sfarcurilor
pe sub toate
respiratia pe gat si genunhiul sub plex
ca un bolovan de carbit aruncat in raul curgandu-mi rosu prin vene
si pus de-a curmezisul cativa centimetri sub ponosita-mi inima albastra-sters
era noapte si cu niciun chip nu puteam sa-i alung
din ochi
cosmarul inaltimii intunecate in care salasluise un majorat si jumatate
doua zile si sase ore
iar mainile din jurul gatului s-au transformat in zgarda
si corpul ei era lantul cainelui turbat legat de piciorul unui hambar cocotat din calea sobolanilor
mi-a respirat pe gat cat i-a batut inima
si inima i-a batut cat a stat agatata
depindea de mine sa traiasca
chiar daca oricum
sub plapuma unui vis de noapte de vara
era marul lui adam si cocoasa din spinare
durere surda facand sa iti explodeze pleoapele
creierul care nu incapea in craniu
o forma de povara cum numai copacii stiu sa duca.